Bade, de dragostea ta
Deschid ziua fereastra
Și mă uit în jos și-n sus
Să văd încotro te-ai dus,
Și mă uit în urma ta
De-mi tresare inimă, bădișorule,
Și-mi ești drag, bădiță, tu,
Când merg ziua spre codru.
Dac-aș fi o turturea
Pân’ la tine aș zbura,
Până-n codrul cel de fag
Să-ți spun cât îmi ești de drag,
Aș sta pe umărul tău
Și-aș cânta de dor mereu, bădișorule,
Aș sta în codrul umbros
Cu bădița meu frumos.
De-aș ști, bade, c-ai veni
Pană verde ți-aș găti
Tot cu flori și bobocei
Înfloriți sub ochii mei,
Din răsadul dragostii,
Din adâncul inimii, bădișorule,
Să te-aștept seara-n portiță
Să te văd venind, bădiță.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă a unei fete pentru iubitul ei, un tânăr numit bade. Ea își imaginează transformarea în turturea pentru a-i fi aproape și își exprimă dragostea prin metafore legate de natură și așteptare.