Frunzuliță, foi de nuc
Mi-a venit dor, să mă duc
Să mă duc, să mă tot duc
În satul meu de la Runc
În satul meu ca o floare
lângă Jaleș, la izvoare.
Mi-e dor de sat și de casă
De măicuța mea duioasă
De munții Parângului
Și de apa Jiului
De Runcu și de Peșteana
De Novaci și de Tismana.
Mi-e dor de gorjenii mei
De sondorii din Țicleni
De minerii de la Motru
De voi toți și de tot Gorju
De tot omul muncitor
Și de-al meu neică cu dor
De minerii de la Motru
De voi toți și de tot Gorju
De tot omul muncitor
Și de-al meu neică cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al interpretului pentru locurile natale din Gorj, pentru satul copilăriei, pentru familie și pentru oamenii muncitori de acolo. Este o odă adusă frumuseții peisajelor și amintirilor dragi.