Foaie verde de-o secară
Du-mă, dorule, deseară
Foaie verde de-o secară
Du-mă, dorule, deseară
În lunca cu sălcioară
Unde-am fost și astă-vară
În lunca cu sălcioară
Unde-am fost și astă-vară.
În luncă, sub sălcioară
Unde ne-am iubit o vară
În luncă, sub sălcioară
Unde ne-am iubit o vară
Eu cu neica, el cu mine
Doamne, cât era de bine
Eu cu neica, el cu mine
Doamne, cât era de bine.
Jos pe lunca Jiului
În deasupra valului
Jos pe lunca Jiului
În deasupra malului
Să-i dau drumul dorului
Pe fața Pământului
Dorul la inimă-i greu
Să știe și neic-al meu
Să-i dau drumul dorului
Pe fața Pământului
Dorul la inimă-i greu
Să știe și neic-al meu
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și amintirea unei iubiri de vară petrecute într-un cadru natural idilic. Vorbitorul își amintește cu nostalgie de momentele fericite petrecute cu persoana iubită.