Marguerite Yourcenar – Încă Locuiești În Mine

Nu vei ști niciodată că sufletul tău a călătorit
ca un adăpost cu gustul mierii în străfundul inimii mele,
Și că nimic, nici timp, nici vârstă, nici alte iubiri,
Nu au împiedicat ca să-mi exiști.
Acum întreaga frumusețe a lumii s-a împlântat pe chipul tău.
Se hrănește cu dulceața ta și se împodobește cu vraja ta.
Lacul binecuvântat din adâncul ființei
îmi povestește din nou despre îndumnezeirea ta.
Căile pe care tu ai mers îmi arată căile pe care eu am mers.
Deși tu nu ai știut niciodată că te purtam cu mine
Ca pe o lampă diamantină care-mi lumina existența,
Nici că vocea ta îmi transcende sufletul.
Făclii arzând aura ta, dulce foc de mister duhul tău;
Tu trăiești pentru că eu supraviețuiesc.
Aun vives en mi.
Nunca sabrás que tu alma viaja
Dulcemente refugiada en el fondo de mi corazón,
Y que nada, ni el tiempo ni la edad ni otros amores,
Impedirá que hayas existido.
Ahora la belleza del mundo toma tu rostro,
Se alimenta de tu dulzura y se engalana con tu claridad.
El lago pensativo al fondo del paisaje
Me vuelve a hablar de tu serenidad.
Los caminos que seguiste, hoy me señalan el mío,
Aunque jamás sabrás que te llevo conmigo
Como una lámpara de oro para alumbrarme el camino
Ni que tu voz aún traspasa mi alma.
Suave antorcha tus rayos, dulce hoguera tu espíritu;
Aún vives un poco porque yo te sobrevivo.