Cu chipul tău îngândurat
Profil în aur vechi turnat
Ca pe străbunele monezi
Cu ochii tăi care-n abis
Par a căuta frânturi de vis
Deși nu cred că mai visezi
Cu brațul tău care ar vrea
Să fure de pe cer o stea
Cum a furat de-atâtea ori
Cu gura care-a sărutat
Și prea ades a sângerat
Când a găsit spini printre flori.
Cu chipul tău îngândurat
Care mereu a căutat
Mirajul nedescoperit
Ai risipit timpul în van
Și n-ai găsit nici un liman
Când dorul tău a ostenit
Crezând că poți fi fericit
Sperând și tu că ești iubit
Ca să nu vezi ce singur ești
Cu setea vie de-a trăi
Măcar o clipă chiar de-ai ști
Că mai târziu ai să plătești.
Cu chipul tău îngândurat
O viață-ntreagă n-ai aflat
Mult așteptate mângâieri
Oprește-te măcar acum
Din veșnic nesfârșitu-ți drum
Care nu duce nicăieri
La cheiul meu vei arunca
O ancoră și vei putea
În fine să te odihnești
Ai să rămâi un veac, un ceas
Sau doar o clipă de popas
Cum singur ai să hotărăști
Ai să rămâi un veac, un ceas
Sau doar o clipă de popas
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj care caută sens și fericire, dar se confruntă cu singurătatea și regretul. Reflecția asupra unei vieți trăite în căutarea a ceva nedefinit, culminând cu o invitație la odihnă și acceptare.