Lume, n-aș mai vrea să mor,
În grădina cu mohor,
La fântâna de sub fag,
Pe brațele cui mi-i drag.
Ușurică-i dragostea,
Dar să n-ai habar de ea,
Ușurică-i și frumoasă,
Dar să n-o primesc în casă.
Că-n casă dac-o primesc
Nu mai pot să hodinesc,
Că mă face să nu dorm,
Să grăiesc noaptea prin somn.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o perspectivă asupra dragostei, văzută ca fiind ușuratică și frumoasă, dar și potențial perturbatoare. Vorbitorul ezită să primească dragostea în viața sa, temându-se de neliniștea și tulburarea pe care le-ar putea aduce.