Spune-mi, Doamne, cum să fac
De dușmanii mei să scap
Că n-au milă, nici rușine
Și toarnă venin pe mine,
Numai eu știu cât necaz
Din pricina lor am tras,
Fă, Doamne, ceva cu ei
Că sunt mulți și-s tare răi.
Unii au pe mine ciudă
Că mi-i glasul ca o strună,
Alții m-ar bagă-n pământ
Când m-aud așa cântând,
Unora nu li-i pe plac
Că iubesc ce-mi este drag,
Altora le pare rău
Că nu dușmănesc și eu.
Cine mi-o fost drag și-aproape
Astăzi mi-i dușman de moarte
Și îmi scoate vorbe rele
Fără simț și fără jele,
Dă-le, Doamne, la dușmani
Să trăiască mai mulți ani,
Dă-le și din anii mei,
Să trăiască cât vor ei,
Dar să aibă zilele
Cum le-or fost și vorbele,
Poate-așa s-or sătura
De făcut rău altora.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și frustrarea cauzate de dușmani și invidie. Vorbitorul se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor și, paradoxal, le dorește dușmanilor o viață lungă, dar cu experiențe similare cu cele pe care le-au cauzat altora, sperând că astfel se vor schimba.