Dragu’ mi-i de când mă știu
Cea dintâi în joc să fiu,
Că mai sunt vreo câteva
Care parcă m-ar mânca.
Strigătură:
Ele s-ar vrea ca și mine,
Dar vă spun că n-are cine.
Că la joc mă țin de frunte
Și-acasă știu să fac multe,
Și bărbatul mi-i frumos
Și-l port ca din ladă scos.
Strigătură:
Primenit și parfumat,
Parc-ar fi primar în sat.
Bate doba să nu steie,
Tot o talpă și-o scânteie,
Tot o glugă de strujeni
Și-o babă prin buruieni,
Și-o babă prin buruieni
Că n-o mai băut de ieri.
Strigătură:
Cată sticla, n-o găsește
Și de ciudă-nnebunește.
Ia, vă spun cine sunt eu
Și la nimeni nu fac rău,
Dar nici bine la oricine
Care nu-ncape de mine.
Strigătură:
Că de ești cu gura mare,
Dă-te-ncolo, nu-mi sta-n cale,
Nu mai sta în ochii mei
Să nu iasă cu scântei,
Să nu știi pe un’ s-o iei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă mândria de sine și superioritatea față de ceilalți. Naratoarea se laudă cu abilitățile sale, cu frumusețea soțului și cu independența sa.