Frunzuliță pe doi fagi,
Doi copii se aveau dragi,
Când s-or dus la logodit
Părinții nu i-o primit,
Când s-or dus la cununat
Părinții nu i-o iertat.
Ei de mână s-or luat
Și s-or dus de s-au înecat,
Părinții când or aflat
S-au dus și i-au îngropat
Jos pe malul râului
În bătaia vântului.
La mormântul de fetiță
Crește-un puișor de viță,
La mormântul de flăcău
Crește-un brad cu dorul său,
Vița crește și se-ntinde
Și pe brad că mi-l cuprinde.
Ardă-i focul de părinți
C-au despărțit doi iubiți!
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea tragică a doi tineri care se iubesc, dar sunt opriți de părinți să fie împreună. Disperați, ei aleg să-și ia viața, iar din mormintele lor cresc o viță și un brad care se îmbrățișează, simbolizând dragostea lor eternă.