Cu omul gospodar
Ai bea câte-un pahar,
Dar merge la crâșmă rar,
Dar cine-i băutor
Rămâne și dator
Și acasă podu-i gol,
Cu bărbatul băutor
Nu faci pâine în cuptor,
Dar cu-acel de gospodar
Ai și boi și ai și car.
Bărbatul ce-i bărbat
Și-i bun de însurat
Nu-i pică cușma din cap,
Femeia ce-i femeie
Mai poartă la brâu cheie,
Pe bărbat dracu să-l ieie,
Și câți bani nu i-ar aduce
Ea-l vrăjește și îl duce
De la dulce sărutat
Ori în Rai, ori la păcat.
Pe câți eu am iubit
Nu-i spun, că-i port în gând,
Și de-i întâlnesc le cânt,
Prea mult nu povestesc,
De vorbe mă feresc
Și nici nu vreau să cinstesc,
Că nici tata n-o băut
Și comoară o făcut,
O fată cu ochi căprui
Care-i dată dracului.
Sensul versurilor
Piesa laudă calitățile unui om gospodar și critică viciile beției. De asemenea, explorează rolul femeii și puterea iubirii, sugerând că aceasta poate duce la bine sau la rău.