Badea călător pornește,
Dragostea mi-o rătăcește,
Eu rămân să pătimesc,
Fără tihnă să trăiesc.
Când ți-a fi, bade, mai greu
Să te-ajungă dorul meu,
Peste noapte somn să n-ai,
Rezemat pe pat să stai.
Nici să bei și nici să-nchini
Și ca mine să suspini,
Nici să-nchini, nici să prânzești,
La mine să te gândești.
-Spune-mi, maică, adevărat
În ce apă m-ai scăldat.
– În apă de joi seara
Să umbli toată lumea.
– Că-s în lume judecată,
De bădiț-al meu certată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane părăsite de cel drag. Ea suferă și îi dorește celui plecat să simtă dorul și remușcările, blestemându-l să nu aibă liniște.