Poate fi un tablou autentic
sau un negativ
bine păstrat în memorie:
o fetiță sapă grădina
singurică, sapă o grădină imensă
pe când mama ei
zace bolnavă în casă.
Chipul fetiței e palid
mâinile – obosite
palmele – cu bătături
și bășici mai proaspete, sparte
din care curge zeama
și ustură până la lacrimi
dar durerea nu încape în tablou
nu se înregistrează pe peliculă.
Fetița sapă încontinuu
sapă
un pământ care e negru
o îngrijorare care e neagră –
mai târziu va arunca
în țărâna afânată
grăunți de porumb,
va sădi speranțe și visuri
iar pământul nu va mai rămâne
negru și posomorât –
va veni vremea
când va prinde culoare.
O fetiță sapă grădina.
Sensul versurilor
O fetiță muncește din greu în grădină în timp ce mama ei este bolnavă. Gestul ei simbolizează efortul de a planta speranțe și visuri într-un pământ inițial negru și plin de îngrijorări, anticipând un viitor mai luminos.