Manu – Drumul Spre Ea

Încă o noapte de pastile și alcool
Ceasul stă pe loc, fumu-i dens în dormitor
Tu mă strigi, dar eu încă nu te aud
Zgârii, țipi, dar degeaba mă scufund
Tu ești țarm, iar eu departe sunt epava
Tot mai rece, aș putea topi și lava
Timpul trece, pentru mine nu contează
Rămân lat pe jos, totul se dezintegrează
Te văd cum plângi, vreau să îți alin durerea
Să te iau de lângă mine, încep să aud tăcerea
Nu mai văd nimic, țintuit la pământ
Încep să mă ridic, în sfârșit pe drumul sfânt

Refren:
Am nevoie de soare
De un strop de culoare
Să îndrept ceva, chiar nu se mai poate oare?
În locul în care dragostea e mult prea trecătoare
Mă grăbesc și încep să îmi pierd din răbdare.

2. Mă trezesc ușor din convalescență
Amețit, orbit, plin de indolență
Mă agat de ceva de teama să nu cad
Un vuiet de vânt la ureche și tresar
Tot în jur e curat, de un alb imaculat
Mă simt tot jegos, plin de ură și pătat
De invidie, gelozie, deloc împăcat
Ura, lăcomie, sunt un suflet curat.
A fost drum greu cât te-am căutat
Prețuri prea mici, pentru ce-am aflat
Agresat, torturat și de toți abandonat
Iartă-mă, Doamne, că mereu te-am contestat

Refren:
Am nevoie de soare
De un strop de culoare
Să îndrept ceva, chiar nu se mai poate oare?
În locul în care dragostea e mult prea trecătoare
Mă grăbesc și încep să îmi pierd din răbdare.

Sensul versurilor

Piesa descrie lupta cu dependența și dorința de a se schimba. Protagonistul își recunoaște greșelile și caută o cale de a se vindeca și de a găsi iertare, sperând la o viață mai bună.

Lasă un comentariu