Tu, mi-ai spus povești de iubire în care eram eu și tu, eu și tu
Dar cum?
Devine greu să caut versul să-mi descrie universul
Poți tu? [poți tu].
Fă-mă să înțeleg
De ce îmi bate în piept
O inimă ce acum îți aparține.
Tu ești tot ce mi-a rămas
Nu e loc de bun rămas
N-am să-ți spun adio
Tu ești tot ce mi-a rămas
Și chiar de e ultimul ceas
N-am să-ți spun adio.
N-am să-ți spun adio.
Te-am îndepărtat dar n-o să-ți spun vreodată adio
Te am în cap cum încă am în casă haina ta dior
Dar știi că te am pe cap mereu plecat noaptea în studio
Știu că nu poți să mă scoți din cap, mă auzi la radio
Haos în gânduri, dar ne știm pe dedesubturi
Ne-am citit prin frânturi încă de la începuturi
Nu vreau să te doară, de-aia nu-i momentul acum
Dar sufletul îmi e cu tine și când sunt plecat la drum.
Fă-mă să înțeleg
De ce îmi bate în piept
O inimă ce acum îți aparține.
Tu ești tot ce mi-a rămas
Nu e loc de bun rămas
N-am să-ți spun adio
Tu ești tot ce mi-a rămas
Și chiar de e ultimul ceas
N-am să-ți spun adio.
N-am să-ți spun adio
Sensul versurilor
Piesa exprimă dificultatea de a accepta o despărțire și dorința de a păstra vie amintirea unei iubiri trecute. Vorbitorul refuză să spună 'adio', simbolizând incapacitatea de a renunța complet la relație, chiar și în fața inevitabilului.