Printre umbre și lumini
Plutește-un nor de amintiri
Când știi că viața-ți poți schimba
În rău dar și-n bine, în altceva
Vezi o potecă lângă drumul tău
Ori e spre bine, sau înspre rău
E-o cale nouă, spre alt început
Ce îți oferă vise ce n-ai avut.
REFREN
Sunt doar două căi
Fără sfârșit
Sunt două lumi
Fără nimic de-mpărțit
Sunt două lacrimi
Din ochi diferiți
Sunt ca doi munți
De-o mare despărțiți.
Poți să pierzi tot ce-ai avut
Să rămâi singur,
Să o iei de la-nceput
Poți să mori, să te risipești
Sau să-nvii și să-nflorești
E o șansă în care ai și de pierdut
Și te gândești la tot ce-ai avut
Un mister, ca un magnet
Te pierzi în umbre, cu gust de regret.
REFREN
Sunt doar două căi
Fără sfârșit
Sunt două lumi
Fără nimic de-mpărțit
Sunt două lacrimi
Din ochi diferiți
Sunt ca doi munți
De-o mare despărțiți
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre alegerile dificile din viață și despre faptul că fiecare drum are consecințe. Subliniază dualitatea existenței, cu oportunități și pierderi, amintind de importanța deciziilor pe care le luăm.