Dragostea-i problema grea,
dar mai rău e fără ea,
Mă înțelege bine orice om îndrăgostit,
Numai tu ridici din umeri,
n-ai văzut, n-ai auzit
Și-mi iei în glumă dorul fără de sfârșit.
Ne certăm din orice fleac,
Eu mă supăr, eu mă-mpac.
Și o luăm de la capăt zi și noapte tot așa.
Ba-mi spui o vorbă bună, ba-mi spui o vorbă rea,
Ce să mai priceapă biata inima a mea.
Refren:
Știu, știu nu ești chiar un înger,
deseori mă necăjești,
Cânt, plâng, râd și nici nu-ți pasă,
dar mi-ești drag așa cum ești.
Nu, nu, nu ești chiar un înger,
dar nici demon tu nu ești
Pribegi gânduri mă apasă,
dar mi-ești drag așa cum ești.
Asta nu înseamnă nimic
dacă mă iubești un pic,
Însă nu-mi dau seama,
de-i așa sau nu-i așa.
Care este adevărul,
Oricât vreau nu pot afla.
Te întreb zadarnic,
nu-mi spui nici nu, nici da.
Refren:
Știu, știu nu ești chiar un înger,
deseori mă necăjești,
Cânt, plâng, râd și nici nu-ți pasă,
dar mi-ești drag așa cum ești.
Nu, nu, nu ești chiar un înger,
dar nici demon tu nu ești
Pribegi gânduri mă apasă,
dar mi-ești drag așa cum ești
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complicată, plină de incertitudini și contradicții. Persoana iubită nu este perfectă, dar este acceptată și iubită așa cum este, în ciuda dificultăților și a sentimentelor contradictorii.