M-am născut pe mal de ape, într-un vechi palat
Mi-a fost frate numai râul, alb și-ncrăcănat
Luminat de lună, râul fără grai
M-a-nvățat să cânt balada unui tânăr crai.
Mi-am legat de bună voie, soarta de un vis
Am cântat dar cine știe, ce mi-o mai fi scris
Mai demult o dată, mama îmi spunea
Ești născută la zi mare, cântați dragostea.
Refren:
Mă cunoașteți, eu sunt fata din Nalindamar
Trec prin lume ca un cântec, dulce și amar
Trec prin viață ca și râul din Nalindamar
Cânt iubirea și speranța, fără de hotar.
Înșirând mărgăritare, anii mei la rând
Tot mai gust din sara vieții, și mai văd trecând
Cai sălbatici liberi, clipe trec și trec
Ca și râul de acasă, cântecu-mi petrec.
Refren:
Mă cunoașteți, eu sunt fata din Nalindamar
Trec prin lume ca un cântec, dulce și amar
Trec prin viață, ca și râul din Nalindamar
Cânt iubirea și speranța, fără de hotar.
Refren:
Mă cunoașteți, eu sunt fata din Nalindamar
Trec prin lume ca un cântec, dulce și amar
Trec prin viață ca și râul din Nalindamar
Cânt iubirea și speranța, fără de hotar.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unei femei, legată de natură și de un loc anume, Nalindamar. Ea își trăiește viața ca un cântec, trecând prin momente dulci și amare, dar cântând mereu despre iubire și speranță.
