Cum să pot trăi fără dragostea ta?
Poate că voi ști, poate voi învăța,
Cum s-adun din gând cioburi de cuvânt
Și să fac din nou să mai plângă ploaia la fereastră?
Poate că nu știu, poate-i prea târziu..
Cum să pot trăi fără dragostea ta?
Cui să-i cer acum dreptul meu de-a uita?
Cum s-adun din vânt frunze tremurând
Și să fac din nou să-nflorească toți copacii lumii?
Poate că nu știu, poate-i prea târziu.
Ref:
Și dacă pleci vei fi atât de singur,
Cum n-ai fost vreodată-n viața ta..
De ce să pleci?.. Pe cine vei găsi lângă tine?.
Cum să privesc spre cer fără dragostea ta?
Doar spre nicăieri poate voi alerga..
Cum să prind din zbor lacrima de dor?
Să mă rog la ea ca-ntr-o sărbătoare de iubire,
Poate că nu știu, poate-i prea târziu.
Ref:
Și dacă pleci vei fi atât de singur,
Cum n-ai fost vreodată-n viața ta..
De ce să pleci?.. Pe cine vei găsi lângă tine?.
Cum să pot iubi fără dragostea ta?
Ziua de argint, noaptea de catifea.
Clipe de-așteptări.. umbra unei gări
Cum să-nvăț s-aștept când se-oprește trenul fără tine?
Poate că nu știu.. poate-i prea târziu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea resimțite în urma pierderii unei iubiri. Naratorul se confruntă cu imposibilitatea de a-și imagina viața fără persoana iubită și se teme de singurătatea care va urma.