[Intro]
Adunarea copii, că
Trebuie să vă zic ceva.
[Versul 1]
A fost, mănca-ți-aș coliva,
O dată ca-n povești,
Un oraș de care e bine să te ferești.
Plin ochi de dealeri, de șmecheri, de pești,
Un mediu perfect și adecvat să crești.
Anul 1970, șomajul e în floare,
Stai degeaba, freci manganu’,
Toată ziua bați maidanul,
Până când apare Kool DJ Herc, jamaicanu’
Și dă drumul la sistem, frate,
Pe sistemul vechi.
Merry-go-round, James Brown în urechi.
Tot atunci se naște noul stil de dans,
Zece, breakdance, și e vorba de suspans.
Crazylegs, tăticul lor, când intră pe ring,
Mătură cu ei pe jos ca un mare king.
Poezia de mișcare nu poate descrie
Nici un om care vorbește sau știe să scrie.
Toate astea, în Bronx, s-a întâmplat de mult
Și de atunci și până azi a devenit un cult.
Se numește hip-hop și ar trebui să știi
Că totul nu-i decât o joacă de copii!
[Refren]
Când faci scratch-ul pe vinil, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când rupi microfonul în 14, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când dai tag-uri pe pereți, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când te învârți în cap, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
[Versul 2]
Anu’ 1980, vestele de piele se poartă peste geci,
Liderul de vagabonți, Afrika Bambaataa,
Pune bazele Zulu Nation, gata.
Primul MC, Busy Bee Starski,
Ghighi, bam, dighi, bam, bam,
Dighi, dighi, dighi…
Prezenta DJ, și făcea și rap,
Rime, versuri, fraze puse cap la cap.
Oamenii făceau graffiti încă de prin peștera,
Dar acuma semnătura este mult mai meșteră.
Bombardează trenurile să le vadă tot orașul
Și la ultimul vagon nașu’ își are nașu’.
Toate astea au plecat dintr-o simplă joacă,
Devenind un stil de viață, să moară, să facă.
Așa că, yes, yes, yo! And you don’t stop!
Mișcă-te the way your body rocks,
Mișcă-te the way your body rocks,
Mișcă-te the way your body rocks.
[Refren]
Când faci scratch-ul pe vinil, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când rupi microfonul în 14, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când dai tag-uri pe pereți, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când te învârți în cap, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
[Versul 3]
Anu’ 1990, micu’ Paris, România într-un beci,
Niște băieți șucari adoptă bazele
Culturii care smulgea acuma toate razele.
Nu știau băieții încă cu ce se mănâncă,
Era la început de drum, era mult de muncă.
După ce s-a dus Nea Nicu după revoluție,
Acest stil de viață pare acum o soluție,
Omorându-și timpul, demonstrându-și skill-ul,
Fiecare avea ocazia să-și arate stilul.
Mulți au devenit legende, mulți au devenit eroi,
Ca să avem cu ce ne lăuda și noi.
Tată Urs, Vexxatu, Erp și Paganel
Și încă mulți alții, toți colosali de fel.
Ar mai fi ceva de zis și despre 2000,
Dar totul nu-i decât o joacă de copii.
[Outro]
Ah, check it out, și cam asta e povestea
De la fabrica de cherestea.
Macanache, fa-i astea, bam, bam.
[Refren]
Când faci scratch-ul pe vinil, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când rupi microfonul în 14, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când dai tag-uri pe pereți, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Când te învârți în cap, tre’ să știi
Totul nu-i decât o joacă de copii!
Sensul versurilor
Piesa rememorează evoluția culturii hip-hop de la originile sale în Bronx până la apariția sa în România. Subliniază ideea că, indiferent de complexitatea și influența sa, hip-hop-ul rămâne, în esență, o joacă de copii, o formă de exprimare creativă și pasiune.