Doi
Atârnând
ploi de fum pe sub ochi
Mă deochi
Noaptea ochilor tăi
Peste tot ce-a durut
N-ai știut
să mă-nveți cum să pierd
Tot ce vreodată ai fost
Și n-ai să știi niciodată
cum ar fi fost
să zâmbim până la capăt
Într-o lume fără rost
Nu vei ști nicicând
Nu n-ai să știi
REFREN:.
Dar eu știu că nu se poate să dau timpul înapoi
Dar eu știu că niciodată
N-o să fim iar amândoi
Printre rânduri fug tot singur
Și sub pagini albe mor
Și aș vrea să simt că mă-nconjori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia după o relație pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de incapacitatea de a schimba trecutul și de a mai fi împreună cu persoana iubită.