Abrutizat, alcoolizat, întunecat și trist
Orașul se înalță peste noi
În cărămizi ne oglindim
În cărămizi trăim
Neînsemnați, descreierați și goi
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum.
Disprețul se ascunde
Sub chipurile blânde
Ce își servesc un paradis
Cu ochiul gri zâmbim
Cu ochiul gri mințim
Că totul nu e un spațiu închis
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum
Abrutizați, alcoolizați, neadaptați
Și proști
Orașul vă oferă doar noroi
În el vă oglindiți
În el trăiți
Și nu mai știți să mai priviți înapoi.
REFREN:
Oraș pierdut în fum
Nefericit oricum
Mai bine ai fi scrum
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș sufocant și deprimant, unde oamenii se simt pierduți și nefericiți. Metafora scrumului sugerează o dorință de eliberare sau distrugere a acestei realități apăsătoare. Versurile exprimă un sentiment puternic de alienare și disperare în mediul urban.