Atârnând
Ploi de fum pe sub ochi
Mă deochi
Noaptea ochilor tăi
Peste tot ce-a durut
N-ai ştiut
Să mă-nveţi cum să pierd
Tot ce vreodată ai fost
Şi n-ai să ştii niciodată
Cum ar fi fost
Să zâmbim pân-la capăt
Într-o lume fără rost
Nu vei şti nicicând
Nu n-ai să ştii.
Dar eu stiu că nu se poate să dau timpul înapoi
Dar eu ştiu că niciodată
N-o să fim iar amândoi
Printre rânduri fug tot singur
Şi sub pagini albe mor
Şi aş vrea să simt că mă-nconjori
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și regret profund după o despărțire. Naratorul se simte singur și incapabil să schimbe trecutul, dorindu-și să mai simtă apropierea persoanei pierdute.