Cine n-are dor pe vale,
Cine n-are dor pe vale
Nu știe luna când răsare
Nici noaptea cât îi de mare.
Vină, badeo, vină iară,
Da’ ieși mândruțo pân’ afară,
Păi io, păi io, badeo, las’ pe mâine seară.
Cine n-are dor pe luncă,
Cine n-are dor pe luncă
Nu știe luna când se culcă,
Nici noaptea cât îi de lungă.
Vină, badeo, vină iară,
Da’ ieși mândruțo pân’ afară.
Ba io, ba io, badeo, las’ pe mâine seară,
Ba io, ba io, badeo, las’ pe mâine seară
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și așteptarea iubirii într-un cadru natural, subliniind că doar cei care simt dorul pot înțelege frumusețea și misterul nopții. Dialogul dintre cei doi îndrăgostiți adaugă un element de joc și amânare specific relațiilor romantice tradiționale.