Bădiță, sărutul tău
Să mi-l dai, bade, mereu
Bădiță, sărutul tău
Să mi-l dai, bade, mereu
Să mi-l dai seara pe lună
Să mă stâmpăr la inimă.
Chiar aseară, am vrut, bădiță
Să te-aștept în poieniță
Chiar aseară, am vrut, bădiță
Să te-aștept în poieniță
Și-n mijlocul florilor
Noi să ne iubim cu dor.
Numai codrul să ne vadă
Cât îți sunt, bade, de dragă
Numai codrul să ne vadă
Cât îți sunt, bade, de dragă
Eu am mândre flori la ie
Puneți și tu-n pălărie.
Să pornim încetișor
Pe cărare spre izvor
Să pornim încetișor
Pe cărare spre izvor
Și dorul ce ți-l aduc
Să-l cânți, bădiță, la plug
Și dorul ce ți-l aduc
Să-l cânți, bădiță, la plug.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a primi sărutul iubitului ei, într-un cadru natural idilic. Ea își dorește ca iubirea lor să fie pură și sinceră, sub privirea protectoare a codrului.