Am devenit ca tine
De piatră și plumb
Și parcă-aș vrea să m-ascund,
Să nu mai știu de nimeni
Și nimic.
Să nu-ți stau în cale,
Să nu mă vezi,
Oricum ar fi prea mult
Ca să mai crezi
Că m-am schimbat
Și-am devenit
Ce ți-ai dorit
Și astăzi sunt femeia ideală
Cu chip frumos și mintea goală.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea unei persoane într-o versiune idealizată de altcineva, dar cu prețul pierderii de sine. Vorbitorul exprimă regret și dezamăgire față de această metamorfoză, simțindu-se gol și deconectat.