Pământul mai poartă
în humă neștearsă
chipuri de-argilă,
istorie arsă. Sub lespede moartă:
ulcioare, femei,
și urne și idoli,
și vetre și zei. Mai sacru temei
viața pe-ntinsul
tărâmului n-are,
doar râsul, doar plânsul.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra legăturii dintre pământ, istorie și viața umană. Subliniază că viața, cu râsul și plânsul ei, este cel mai sacru fundament al existenței.