Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soarta ne mână
-tu fără pas ne-ai ajuns.
Făptură de nicăieri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!
Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în nod o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.
Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.
Sensul versurilor
Piesa celebrează nașterea unui copil, văzut ca un nou început plin de lumină și speranță. Copilul este privit ca o minune, un dar neașteptat care aduce bucurie și încredere.