Linia vieții mele,
printre morminte șerpuind,
mi-o dibuiesc, mi-o ticluiesc
pe jos – din flori, pe sus – din stele.
Nu-n palma mea,
ci-n palma ta
e scrisă, Doamne,
linia vieții mele.
Ea trece șerpuind
prin veri de foc cu grele poame,
prin ani-dumineci, sfinte toamne.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra călătoriei vieții, văzută ca un drum sinuos printre dificultăți și frumusețe. Destinul nu este în mâinile noastre, ci sub o putere superioară, divină.