Îți citesc în ochi, iubito,
ca în cafea…
iată, se lasă cu drum de seară,
de zi,
și de miezul nopții.
Sub geana stângă
ți se arată
o mare nenorocire
(pardon, acolo mă văd eu)
Sub geana dreaptă e
ca un șarpe încolăcit,
ca o șerpoaică violetă
care licărește din coadă…
asta, draga mea,
e o prietenă
care te pândește
la drum de bărbat.
Iată, în pupile,
citesc ca în oglindă:
mobilierul virtuții,
rufăria sentimentelor, bâzdâcul,
condica de prezență a păcatelor mele
și avalanșa unei lacrimi
ca un buldozer transparent…
păzea,
că dă peste mine
na, mi-ai făcut-o…
m-ai picurat în moalele capului
de nu mai văd pe unde calc (de regrete)
— iubito —
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații prin metafore vizuale puternice, sugerând un amestec de atracție, teamă și regret. Naratorul 'citește' în ochii iubitei indicii despre trecut, prezent și viitor, dezvăluind atât frumusețe, cât și potențiale pericole.