La porțile raiului-iadului
Unde bem și înjurăm grijania
Demontând caroseria sentimentelor
Fac iarăși pană de cauciuc;
Îmi lipsesc levierele și cheile de 14
Peticele sunt îngrozitor de calde
Și în general
Este electrocutant și electrojenant
Contactul cu piesele prea intime ale realității.
La porțile raiului-iadului
La cap de linie adică
Unde se desfac scrisorile cu instrucțiuni
În legătură cu viața
Bâjbâi ca un călugăr în chilie.
Totu-i încurcat:
Butoanele de răcire (definitivă)
Și de încălzire,
Șaibele verbelor autopropulsate,
Bujiile revelatoare
Și candela pentru rugăciunile de seară
Și blestemele de peste zi.
La porțile iadului-raiului
Nu se poate face ordine
Cu una cu două
Și nici cu mai multe
Sunt de chemat
Paracliserii, monșerii, hingherii
Deputații sectoarelor cu smoală
Și horticultorii zarzavaturilor suspendate,
Șoptitorii, cârtitorii, zeflemitorii
Trăgătorii cu praștia și trașii în praștie
Măturătorii faptului divers
Și oratorii dreptății literare
Aici unde penele de cauciuc
Sunt desigur rare.
La porțile raiului-iadului
Cu armele bunei mele necuviințe
Atac centrele de recrutare ale destinului
Citadelele predestinării
Devizele, antreprizele
Ecluzele fericirii
Printre care intră cine vrea și
Rămâne cine poate,
Ușile, mănușile, mătușile.
Drace,
Dar sunt prea multe hangarale
Aici, la porțile iadului-raiului
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de confuzie și dezorientare la o intersecție metaforică între bine și rău, viață și moarte. Vorbitorul se simte copleșit de complexitatea existenței și de dificultatea de a găsi un sens sau o direcție.