Nopți triste și albe simt cum cresc
Amintiri care mă răscolesc și-mi aduc vise deșarte..
Ard lacrimi sub pleoape ca un fum
Risipesc sentimente uitate
Nu mai pot să le adun..
Refren
Nu am știut ce pustie e o zi fără tine
Nu am știut cum să trec de al inimii prag
Sunt viscolită într-una de dorul din mine
M-am rătăcit printre gânduri de omul meu drag
Nu am știut să păstrez clipa de fericire
Timpul și el s-a zidit parcă-n liniștea grea
Nu am știut însă dacă mai crezi în iubire.
Hai să-ncercăm să ne dăm întâlnire pe-o stea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru pierderea unei iubiri și incapacitatea de a prețui momentele de fericire. Naratorul se simte pierdut și copleșit de dor, reflectând asupra a ceea ce ar fi putut fi, culminând cu o speranță fragilă de reconciliere.