Lucaci Florentin – Lucaci Florentin – Coronavirus

Lucaci Florentin – Coronavirus
– Pandemic – Pandemia – Pandemie – Πανδημια.
Stau îngrozit bolnav și intubat în liniște totală,
Decimat de Coronavirus ca hepatita-n școală.
Mă-nchin la Dumnezeu a nu știu câta oară,
Mă vad în vis murind și înviind din smoală.
O, Doamne, cu ce-am greșit eu, un biet diasporez,
Să fiu victimă în Emilia Romagna fără să meditez?
Să mă sui ca un porc în avion dându-mă burghez,
Să aterizez la Otopeni copt, fără să mă stresez,
Că o să îmbolnăvesc o întreagă țară, România,
O să ucid oameni nevinovați, o să-mi fac mania?
De unde era eu să știu că-mi omor întâi familia,
Să-i vad eu morți pe toți ai mei, întins în chilia,
Unde sunt întins, tăiat, tot galben și îmbălsămat,
Deși azi dimineața încă mai respiram intubat.
Eram lac, transpirat, arătam ca un câine turbat,
Pe mâini și pe față de o săptămână nespălat.
Mi-am văzut nevasta murind, apoi pe copii,
Mi-am spus: cum ai putut, prost tâmpit să fii?
Să lași casa goală și fără stăpâni la jucării,
Să aduci moartea soției și funerare grozăvii?
M-ai luat la cer în chinuri groaznice și fără aer,
Dar, Dumnezeul meu, mai am un lucru să-ți cer:
Ia banii mei strânși zece ani până să fiu șomer,
Ia casele mele rămase mobilate în eternul ger,
Și fă spitale, Dumnezeu, moderne, de top, utilate,
Unități de cercetare de vaccinuri și la facultate,
Să se găsească un leac bun pentru bolile toate,
Să nu mai murim toți din senin căzuți pe spate.
Am muncit zece ani să-mi fac un rost mai bun,
Am mâncat numai mizerii, n-am avut nici săpun,
Să-mi vad familia și copiii bine, am tras ca un nebun,
Cu dorul, imaginea lor în minte, numai ție-ți spun.
S-a ales praful de toți și de toate cele cumpărate,
Am știut la plecare că pot să aduc chiar și moarte,
Dar am riscat totul ce am mai scump din toate,
Cioburi, oale de lut sparte au rămas azi noapte.
Măcar de mă luai la cer la tine numai pe mine,
Plâng încă, așa mort, simt lacrimi și aud turbine.
Aveam bilete de concediu în insulele Maldive,
Pe ele sunt încă viruși ucigași ca bile maladive,
Au zeci de ventuze crescute care intră în tine,
Hrănite cu țesuturi din gâtul și plămânii mei,
Te decimează fără dureri, tot, chiar de nu vrei,
Te sug de viață spre moarte, te pun pe patine.
Degeaba aștepți frumos vaccinul miraculos,
Generația mea l-a ratat și moare meticulos.
Gata cu ce-nvățăm noi la școală-n alt veac,
Că orice boală și microb, virus își are și leac.
Aici nu mai zici că trăiești și cu un dinte scos,
Și chiar fără dantură mănânci friptura cu sos,
Ci ești de mâna cu doamna în negru parpalac,
Te-ntrebi de ce doar nu am fost un om sărac.
Priveam în zbor pe vecini în avion, la toți pasagerii,
Toți povesteau de Coronavirus, unii purtau măști.
Sunt o mizerie de om, umblu cu grave măgării,
Fug de carantină, mint, vin de unde mureau găști.
Am văzut și anunțurile în ziare și televizor,
Dar mi-am zis: ce dacă, de-o fi să mor, mor!
Nu știe nimeni de mine că trăiesc un horror,
Ba unii chiar îmi dau sfaturi, ce rad de mor!
Doar nu era să rămân în Cizmă-n carantină,
Unde erau mii de noi cazuri într-o zi lumină.
Erau statistici postume la sute de morți pe zi,
În mall-uri mergeai la un metru, n-o să crezi,
Rămâneau goale toate rafturile zilnic la ESP.
Trebuie să fug de aici, e musai să mă feresc.
Aud că în comune n-are cine să mai îngroape
Pe cei morți de Coronavirus care stau departe.
Trebuie să stea în casă cu corpurile moarte,
Până vin ajutoare, poliția sau trupele armate.
Degeaba eu la alegeri am votat la bășcălie
Și mi-am bătut joc de-o întreagă Românie.
Mă dădeam grande, eu eram plin de euroi,
Iar țara mea de origine era plină de gunoi.
Eu votez pentru un viitor mai bun, nu ca voi,
Toți moșii și babele cu miros de usturoi.
Am umilit țara-n fața a milioane de străini,
Parcă nu eram toți dintr-un neam de creștini.
Le ziceam: acasă au rămas numai cretini,
Asistați sociali, corupți, hoți și ciuma roșie,
De-au prădat țara toată ca pe-a lor moșie.
Au vândut petrol, gaze, păduri și vița de vie.
De trei luni cu acest Coronavirus mortal,
Am avut o revelație, s-a deschis un portal,
Când am realizat că pentru prima oară
Niciodată n-am avut asigurare medicală.
În gură aveam dinții ca pietrele de moară,
Năpădit de boli și plămânii ca de smoală.
No, asta e, la vară fug o lună-n România,
Aici m-ar costa o avere să-mi fac chelia.
Mă duc la proștii ăia ce-au rămas acasă,
Ei să mă facă bine, sănătos, ce-mi pasă?
Că n-am plătit impozite, asigurări în RO,
Dar la alegeri le cânt mereu în nota Do,
Că au un sistem medical subfinanțat,
Că medicii sunt corupți sau de căcat.
Vai, ce nemernic am fost în viața mea,
Acum pot spune: s-a terminat povestea.
Un tip incompetent, furios, total anapoda,
Am vrut să fiu eu mereu bine și familia,
Deși de tarfe sincer nu-mi prea păsa,
Eram în stare să dau mia de euroi
La alte jegoase cu prosop și sticloi,
În loc să-ți trimit acasă, la Dorohoi,
Să ai tu de toate și copiii amândoi.
Iartă-mă, nevastă-mea, acum te-ai dus,
Am fost un criminal odios, puțin spus.
Iertare, copii, de voi mi-e dor nespus,
Dar acum iată și soarele meu a apus,
Răpus în pandemia de Coronavirus.
Creator Author
Lucaci Florentin
Magic Poetry Grandmaster
Copyright 2020