Loyal – Gând Străin (produs de Phane).
[..] Intro.
Și-am căutat să schimb decorul,
că aici e plin de tauri, coarne ascuțite,
mentalitate de vite.
Eu sunt matadoru’, e trist!
Un viitor incert, mă cert cu mine,
într-un sistem mult prea incompetent visând la griji puține!
D-aia plec spre alt pământ, îmi iau tricolorul în spate,
Sunt mândru că-s român, dar vreau să arăt în altă parte.
Țepe date, luate… las totul în spate,
încep o nouă viață, fug ca mămăsita peste munți și ape.
Nu încurajez contrabanda cu suflete către state,
dar statul meu îmi oferă supradoză, gen proză.
Mase manipulate des, cu gândul în viitor,
când fiecare ales dă doar citate din predecesor.
Cu mâna pe receptor mă fac că nu-s acasă, mă-nhată teama,
când văd că banca mă sună mai des ca mama.
Dor de țara mea se așterne deja, jurăminte mor,
dar viața mea cere ceva mai bun.
Îi sunt dator!
Refren:
Când viața pare prea grea, răpuși de griji și nevoi
și gânduri puse pe foi nu mai par scrise de noi.
Plecam departe de aici, nu mai privim înapoi,
nu ne mai pasă, lasă să fie alții eroi.
Vrem doar dreptate, când toate se-mpart la toți vrem și noi,
ne facem frate cu dracu’, n-avem îngeri păzitori.
Tone de ploi nu spală păcate, și atârnă prea greu,
ne întoarcem de unde am plecat cu ele-n spate.
Așa-i mereu!
Nu râvnesc la ani de zile de desfrâu cu p*zde-n vile,
când un pârâu de stres mă-neacă și nu văd lumina zilei.
Nu cedez! Ce dacă!? Las’ că o să treacă!
Împins de optimism, orice vis contraatacă.
D-aia e trist, mă seacă aud aceeași voce,
care-mi spune pleacă! Visul tău n-o să se adeverească aici.
Și parcă, și atunci când vrei să faci treabă bună îți iei țeapă.
Întreabă-i tu pe ai mei de mai zâmbesc vreodată!?
Când… un pensionar ce călărește alt meridian
se duce în croaziere exotice, seduce pustoaice prin centre istorice, băut.
Tata-i trecut de 60 de ani de mult,
pensionar și el, pandar de fel, bolnav și abătut.
Sunt un muritor de rând, mă f*t pe stive de greutăți,
că aici n-am scut, caut alternative în alte părți.
Și-am să mă întorc curând cu bani sau haine de împrumut,
prea hotărât să-mi văd pe acest pământ copii crescând!
Refren: (x2)
Când viața pare prea grea, răpuși de griji și nevoi
și gânduri puse pe foi nu mai par scrise de noi.
Plecam departe de aici, nu mai privim înapoi,
nu ne mai pasă, lasă să fie alții eroi.
Vrem doar dreptate, când toate se-mpart la toți vrem și noi,
ne facem frate cu dracu’, n-avem îngeri păzitori.
Tone de ploi nu spală păcate, și atârnă prea greu,
ne întoarcem de unde am plecat cu ele-n spate.
Așa-i mereu!
By Chaba!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de situația din țară și dorința de a căuta o viață mai bună în străinătate. Artistul își păstrează mândria de a fi român, dar simte nevoia de a pleca pentru a-și împlini potențialul și a oferi un viitor mai bun copiilor săi.