Mă gândesc la tot ce-a fost, nu cred că mai are rost
Mă gândesc că-n unele momente chiar am fost un prost
Am scăpat de bulangii ăia cu caracter invidios
Și toate tarfele alea ce nu-și aveau un rost
Vroiau să mă tragă-n jos, cuțitu-l simțeam la os
De-atunci îmi zic în unele momente, hai să fiu chitros
Aici e România, frate, ce știu ăștia de dreptate?
Când te sapă pe la spate, nu e frate pentru frate
Altă zi îți merge bine, trei zile nu țin cu tine
Două parcă-ți trec mai bine, iar după ultima ce vine?
Încep să cred într-un final că Cel de Sus m-a uitat
Că doar eu sunt cinstit sărac, altu’ cu șmecherii bogat
Mă gândesc să fac dreptate, că altfel nu se mai poate
Dar unde nu este dreptate, tot pe mine pică toate
Ăștia cu teancuri de bani învârt procesele cu ani
Și eu mă străduiesc din plin cum să strâng o mână de fani
Refren
Aș vrea doar iubirea ei atunci când mă simt rănit
Vreau doar liniște cât să nu pot fi găsit
Vreau toate să dispară, neajunsul mă doboară
Mă gândesc că-n viață omul învață din greșeală (x2)
Afara plouă liniștit, în casă stau dezamăgit
Și mă gândesc la persoane care odată le-am iubit
Parcă ura m-a făcut acum să nu mai simt nimic
Mă simt de parcă pic, dar am ambiție, mă ridic
Și mă gândesc, mă gândesc, unde-i rostul când iubesc?
Că din iubire iese ură și mă-ntreb ce să doresc
Dezamăgit de persoane la care nu mă așteptam
Iar treburile n-au decurs exact așa cum îmi doream
Disperată din trecut, amenință la telefon
Spune că o să ne omor, dar stai puțin că nu e ton
La 112 n-o să sun, nu-ți fa probleme
Că mă descurc și singur cu treburile mele
Nu-i nimic, sunt pregătit, știi, sunt pregătit
Pentru toate tarfele ce vor să fiu umilit
Am învățat încă de mic să mă descurc câte un pic
Fără tata de la 12 ani, știi ce vreau să zic… că
Refren
Aș vrea doar iubirea ei atunci când mă simt rănit
Vreau doar liniște cât să nu pot fi găsit
Vreau toate să dispară, neajunsul mă doboară
Mă gândesc că-n viață omul învață din greșeală (x2)
Adeseori mă lovesc de problemele ce cresc
Și cresc atât de mult încât câteodată îmi doresc
Să nu mai fiu prin preajmă, să mă pierd prin univers
Ca și o ultimă opțiune, mă pun să mai scriu un vers
Să-mi alin puțin durerea, să mi-o combin cu plăcerea
Câteodată cel mai bun răspuns poate fi tăcerea
Aș fi tăcut atunci cu cine, câteodată nu te ține
Și din suflet să scoți rime, să-ngenunchezi pe cine
S-a crezut mai bun ca tine
Să-i arăți cine pe cine, las’ că vine totul de la sine
Poate e mai bine că sunt mulți ce vor să-mi facă rău, dar eu le doresc bine
Dar eu le doresc bine, știu că mulți sunt doar copii ce nu gândesc mâine ce vine
Așa că învață să nu mai rănești, învață să iubești
Învață să ai lângă tine exact atât cât îți dorești
Iar încep să mă gândesc că tot ce-a fost mai greu s-a șters
Că finalu’ de-nceput o să-ncerc să-l învăț din mers… și
Refren
Aș vrea doar iubirea ei atunci când mă simt rănit
Vreau doar liniște cât să nu pot fi găsit
Vreau toate să dispară, neajunsul mă doboară
Mă gândesc că-n viață omul învață din greșeală (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă gândurile unui individ dezamăgit de viață și de oamenii din jur. El reflectă asupra greșelilor trecutului, a trădărilor și a dorinței de a găsi iubire și liniște într-o lume nedreaptă.