Încă aici, tu prea departe
Nu te aud când strigi
Te caut să vii să învingi amintirea noastră
Ce te ține, te ridică
Tu vei fi acolo, eu tot timpul rătăcind pe-aici.
Țin poze în mână și spun că-i prea devreme
Nu mi-a rămas decât mirosul tău pe perne
Și simt cum vocea ta caldă încă ușor geme
Doar lacrimi și durere, pași fără putere
Mintea toată cere și alcoolul cere
Ia-mă și pe mine că secundele sunt grele
Înnebunesc când văd umbra lângă mine
Vreau să te ating și trec prin tine
Nici o șansă să te trec în pagina uitării
Când am sufletul agitat ca valurile mării
Nopțile reci, lipsite de priviri
Zac înghețat pe-un mormânt de trandafiri.
Refren: Suflet abătut de vânt uitat de ploi
Ai plecat pianul plânge pentru noi
Valsul morții n-o să te-aducă înapoi
Urmele timpului s-au împărțit în doi.
Noi fără noi.. noi fără noi..
Am plecat tu ești departe
Nici măcar nu ți-am spus drum bun
Ce-am lăsat în urmă acum e doar praf și scrum
De ce eu, imaginea ta a rămas pierdută
Oricum vreau să vin înapoi
Vreau să mă-ntorc și să te adun
Timpul s-a scurs pe aripile îngerilor
A uitat de noi a rămas doar ceasul vieții
Ce nu se dă înapoi
Chiar și printre străini și prin ruine și oriunde aș fi
Nu voi uita de noi nu voi uita de tine.
Noi fără noi.. noi fără noi..
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul este copleșit de amintiri și incapabil să treacă peste pierderea persoanei iubite, simțindu-se singur și rătăcit.