Timid, eu sunt și te-am pierdut.
Eu, nu ți-am spus vreodată, că-mi ești dragă
Și-atâta aș fi vrut să mă auzi,
Deși se-aude-n juru-mi pală caldă
Purtându-mi glasul prin mugurii cei cruzi.
De-atâtea ori când te privesc sub clar de lună
Și noaptea-ți luminează chipul tău
Aș vrea să las gura mea să-ți spună
Din nou, ce-aș fi vrut să-ți spun mereu.
Acum te-ating, făptură caldă și-ți simt bătaia inimii
De-aș putea să-ți sărut buzele de fragă
Și-n tremur eu să-ți pot vorbi
Cuvinte mari, ce-aș vrea să știi.
Dar tu mă simți, că te iubesc
Când ochii noștri, doar vorbesc
Las tremurul ce-l am în mine
Să-ți spună tot, eu sunt timid, și tu știi bine.
N-aș vrea să pleci de lângă mine
Că nu-ți răsună vocea-mi, ție
Mai stai o zi, poate mai mult
S-am să-ți vorbesc, de-o să fie.
Acum regret că sunt timid
Iar singur, am rămas, pustiu
Dar cum să fac să pot vorbi?
De eu vreodată-oi mai iubi?.
autor Loredana Viţelaru Nicoleta
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei persoane timide care nu a avut curajul să-și declare dragostea. Acum, confruntată cu pierderea persoanei iubite, își exprimă dorința de a fi putut vorbi și regretă ocaziile pierdute.