Să nu-mi dai vina multă, de-i fi fără iubire
Şi nici de ai vedea clipa zdrenţuită
Să nu-mi arunci ocara, fără cuvântare
De trist, vei fi în ziua plumbuită.
Să-mi dai iertarea ta, de te-am iubit în taină
Şi tu trăiai în mine, fără să te-ntreb de vrei.
Te-am vrut, o noapte să fii doar pentru mine
Să-ţi dau toată iubirea, să fie a ta de vrei.
Mă-ntreb, tu, ce făceai? când te iubeam, nespus
Sau tu, ştiai că-ţi sunt în sufletu-ţi ascuns?
Mereu voi întreba, vântul ce-am trimis
Să-ţi dea dragostea mea, daca ţi-a fost de-ajuns.
Am să-ţi iubesc suflarea, privirea de pe cer,
Chiar de m-atinge-n şoaptă, în fiece amurg,
N-am să-ncetez vreodată, să-ţi dau îmbrăţişarea
Ce tu tinjeşti în taină, când lacrimile-ţi curg.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de iertare într-o relație în care iubirea nu a fost împărtășită. Persoana își asumă vina și cere iertare pentru iubirea ascunsă și intensă, exprimând totodată o dragoste eternă.