Niciodată n-am crezut că în ochii tăi sunt scrise
ca-ntr-o carte: basme, amăgiri.
Niciodată n-am crezut că poți cere unei fete
mâna, din priviri.
Să dansăm o viață,
să tăcem în doi
cuprinzând cu ochii
dragostea din noi.
Îți citesc în ochi
cum aș citi un manuscris bizar,
dacă pierd un rând
încep cu grijă de la capăt iar.
Am amețit privind în ochii tăi,
pe-un patinuar parc-aș pluti,
mereu sub reflectorul lor aprins,
o viață m-aș roti.
Niciodată n-am crezut că în ochii tăi sunt scrise
ca-ntr-o carte: basme, amăgiri.
Niciodată n-am crezut că poți cere unei fete
mâna, din priviri.
Nu, nu vreau cuvinte,
să fim muți noi doi,
vreau să sorb iubirea
dar din ochii tăi.
Îți citesc în ochi
cum aș citi un manuscris bizar,
dacă pierd un rând
încep cu grijă de la capăt iar.
Nu știu, nu știu, nu știu ce văd în ei,
pe-un patinuar parc-aș goni,
sub reflectorul lor aprins
nebuna m-aș roti.
Îți citesc în ochi
cum aș citi un manuscris bizar,
dacă pierd un rând
încep cu grijă de la capăt iar.
Am amețit privind în ochii tăi,
pe-un patinuar parc-aș pluti,
mereu sub reflectorul lor aprins,
o viață m-aș roti.
Nu știu, nu știu, nu știu ce văd în ei,
pe-un patinuar parc-aș goni,
sub reflectorul lor aprins
nebuna, nebuna m-aș roti.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă, comunicată prin priviri, fără cuvinte. Protagonista se pierde în ochii persoanei iubite, simțind că poate citi în ei ca într-o carte, și se lasă purtată într-un dans etern.