Am amânat decizii
Chiar nu mai pot
Mi-ai spus că sunt fragilă
Da’ și eu sunt tot om
Am ochi ce văd în spate
Și vise spulberate
Cum vrei, cum spui
Mă simt a nimănui.
Eu vreau să plec, tu vrei în brațe
Suflet cusut cu mii de ațe
Femeie cu mii de nuanțe
Nu vrei să vezi nici ce e negru pe alb
Tu, soare negru, nu mă-ncălzești
Tu, soare negru, nu mă-ncălzești.
Mă-ascund în aparențe
Suflet pierdut
Un chip cu atâtea fețe
Răscolind prin trecut.
Trăim o realitate
Nu vreau să-mi dai dreptate
Cum vrei, cum spui
Mă simt a nimănui.
Eu vreau să plec, tu vrei în brațe
Suflet cusut cu mii de ațe
Femeie cu mii de nuanțe
Nu vrei să vezi nici ce e negru pe alb
Tu, soare negru, nu mă-ncălzești
Tu, soare negru, nu mă-ncălzești.
Oooooo, ooooo, no no no
No oooo, nu vrei să vezi nici ce e negru pe alb.
Eu vreau să plec, tu vrei în brațe
Suflet cusut cu mii de ațe
Femeie cu mii de nuanțe
Nu vrei să vezi nici ce e negru pe alb.
Ne dezamăgim în tandem
Inima nu mă ajută
Dacă nu ne mai regăsim
O să pierdem orice luptă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică în care partenerii se dezamăgesc reciproc. Protagonista își exprimă dorința de a pleca, simțindu-se neînțeleasă și neîncălzită de partenerul ei, pe care îl compară cu un "soare negru".