Foaie verde de măleac,
Pe ulița de mi-e drag,
Pe ulița de mi-e drag,
Treabă n-am, dar drum îmi fac,
Treabă n-am, dar drum îmi fac,
Să văz pe cine mi-e drag,
Treabă n-am, dar drum îmi fac,
Să văz pe cine mi-e drag.
Mândro, pe la poarta ta,
Fac potecă ca-n palmă,
Mândro, pe la poarta ta,
Fac potecă ca-n palmă,
Poate, poate t-oi vedea,
Poate, poate t-oi vedea,
Cu ața băgată-n ac,
Cu ochii după cel drag.
Pe deal sui, pe deal mă duc,
Tot ca frunza mă usuc,
Pe deal sui, pe deal mă duc,
Tot ca frunza mă usuc,
Frunza se usucă-n vale,
Eu mă uit după picioare,
C-așa-i dragostea de veac,
De când s-a făcut lumea.
Frunza se usucă-n vale,
Eu mă uit după picioare,
C-așa-i dragostea de veac,
De când s-a făcut lumea, mai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și căutarea persoanei iubite într-un cadru rural idilic. Naratorul este cuprins de dor și face orice pentru a o zări, comparând dragostea cu un sentiment etern, prezent de la crearea lumii.