Bună seara, mandră bună
Asta-i sara de pe urmă,
Asta-i sara de pe urmă
Care te mai țin de mână,
Mandră, când te-oi mai vedea eu, nu știu!
Bună seara, și-aș pleca,
Nu mă-ndur de dumneata,
Mandră, când te-oi mai vedea eu, nu știu!
Eu mă duc, mandră, mă duc
La armată, nu la plug!
Eu mă duc mandră, de-acasă,
Plec la luptă, nu la coasă,
Mandră, când te-oi mai vedea eu, nu știu!
Și te las, mandră, cu dor,
Că mă duc să trag razor
În calea dușmanilor, mai mandră!
Ma arde doru’ de-acasă,
De floarea de la fereastră,
De cântatul cucului,
De coarnile plugului,
De șiru’ mărgeanului, mai mandră!
De apa curată în vatră,
De miros de pâine caldă,
De ceru’ ca floarea dalbă, mandră!
Sensul versurilor
Un tânăr își ia rămas bun de la iubita sa, plecând la armată. Exprimă dorul de casă și de viața simplă de la țară, în timp ce se pregătește pentru luptă.