Nu găsești în astă lume
Un om bun cu gânduri bune
Toți vorbesc numai de bine
Dar fapte nu face nimeni. (x2)
Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)
La un om dacă-i faci bine
Se face uitat pe mâine
Să n-aștepți nicio răsplată
Nu vei primi niciodată. (x2)
Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)
Oamenii vicleni și răi
E plină lumea de ei
Unde mergi, unde pășești
Numai cu ei te întâlnești. (x2)
Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de lipsa de oameni buni și cinstiți în lume, subliniind că mulți sunt vicleni și ipocriți. Refrenul accentuează ideea că doar o mică parte din oameni au cu adevărat omenie, iar chiar și dintre aceștia, mulți sunt falși.