Liry – Veneția Vegas

Blocuri murate, ceru’ de lapte, ne bosumflăm.
Mustesc de ape străzile toate, ne enervăm.
Într-un cocon de bumbac, pilotă şi cearşaf, plecăm cu gândul departe.
Ca două conuri, atârnăm de vise ca brazii de-nalte.
Când văd partea plină de pahar,
Dulce ca siropul de arţar,
Cerul, albastru avatar,
Iau viaţa-n dar şi o pun în chenar.
Vâslim, vâslim, ce ne mai grăbim.
Fugim, fugim, tot devenim.
Plutim numai când iubim,
De-abia atunci începem să trăim.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.
Blocuri înalte ascund păcate, ne-nfricoşăm.
Nopţile albe, îngrijorate, ne încruntăm.
Într-un hanorac, cu gluga pe cap, mânăm gândul departe,
Printre faruri, neoane, pe unde strălucitoare şi calde.
Când văd partea plină de pahar,
Dulce ca siropul de arţar,
Cerul, albastru avatar,
Iau viaţa-n dar şi o pun în chenar.
Vâslim, vâslim, ce ne mai grăbim.
Fugim, fugim, tot devenim.
Plutim numai când iubim,
De-abia atunci începem să trăim.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.
În plin deşert sau pe-o mare furtună,
Zburăm spre cer, c-avem inima bună.
Ca un hotel de cinci stele şi-un soare,
Veneţia Vegas, suflet plin de culoare.
Şi ce dacă afară mai plouă,
Avem suflet, umbrelă cât două,
Gondolă cu aripi de Pegas,
Veneţia Vegas.