M-am născut, dar n-am înțeles bine de ce
Și-oricât m-aș gândi nu reușesc a pricepe
Unde mi-e Dumnezeul pe care-l chem seară de seară
De-aici din camera ce mi-e și-acum nefamiliară?
La vreun an, ori poate doi, mi-e greu să le țin socoteala
Când inima-ți e goală, orice zi e infernală.
Dar ce să fac? Sunt tânără, încotro n-am avut,
Țara mea m-a alungat, deși nu i-am cerut
Decât o casă în care să pot locui liniștită,
Să rămân cu cei între care mă simt dorită.
Dar sunt obosită deja să mai sper, să visez
Căci îmi ia prea mult timp să mă realizez
Și e nedrept, că alții la vârsta mea,
Fac risipă din banii trimiși de mama și tata.
Cu ce folos? Macar de-aș mai avea-o aproape
Pe mama de care un Cer acum mă desparte,
Sau pe tata care grija mie să-mi poarte
Nu alcoolului care-i produce plăceri deșarte.
Să-mi facă parte mi-au dat din serul vieții lor
Chiar dacă bani n-au fost să-mi pot face-un viitor;
Ce nor m-a plouat pe-acest pământ secat
De-afecțiune, mă simt exact ca un om drogat
Care-a gustat cândva din dragoste și-acum e dependent,
Chiar dacă-n familie a cunoscut un trai decent,
Acum n-o mai are, se simte sclavă unor străini,
Suferința-i oxigenul ce-i face plămânii plini
Și ar mai vrea măcar o doză de copilărie
Când sevrajul familial părea o utopie.
Refren:
Sevraj familial trăiesc de câte ori
Cuvântul vostru mă trimite-n infern nu printre nori
De câte ori străinii prea indiferent mă privesc
Indiferența lor mă face-n sevraj să trăiesc.
Ei mă văd ca pe-o copilă, firește că nu le pasă
Că un sistem dictatorial vrea la 9 să fiu în casă
Deși psihic sunt mai matură decât mulți
Fără prejudecăți, neuronii mei pot să meargă desculți
Dar ei nu înțeleg, iar pe măsură ce cresc,
Tot felul de interdicții în viața mea sporesc,
Ma dezamăgesc, mă limitează prea mult,
Egoismul parental nu-mi asigură scut,
Dimpotrivă mă-nconjoară doar cu nesiguranță
Cum altfel să învăț să-mi țin în hățuri a mea viață?
Sună ridicol poate privind din afară
Dar cine-ar gusta dintr-o dragoste-amară?
Cine-ar risca să trăiască-n singurătate
Să-și înfrunte dificultățile de personalitate,
Să găsească-ntr-o lume virtuală un aliat,
Din lipsa unui prieten care-i să dea un sfat,
O consolare, o doză din dragostea lui,
Benefică mai mult decât grija părintelui!
Cu ce folos speră golul ea să-și compenseze
Când sevrajul familial e prezent s-o descurajeze!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și lipsa de apartenență resimțite de o persoană în propria familie și în societate. Ea tânjește după dragoste și acceptare, dar se confruntă cu indiferența și restricțiile, simțindu-se singură și neînțeleasă.