M-am îmbarcat c-un troler de cărți,
Cu borcane de gem și zacuscă, vise în loc de hărți.
Teroare în larg. Am stomacul de plumb.
De-atunci navighez precum Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb,
Cristofor Columb.
Septembrie, 3, am debarcat în Lumea Nouă.
Cresc mall-uri pe-alei precum ciupercile după ce plouă.
Oameni goi, strigoi, m-au înconjurat,
Se uită la mine cu ură și dau mult din gură, gesticulează ca-n rap.
M-au atacat și apoi m-au legat pe un rug, dar am scăpat.
Înapoi la cârmă, pânzele sus, i-am lăsat, am plecat.
Oamenii goi se-agită la mal, eu m-am calmat.
Călare pe valuri, călare pe valuri, nu mă mai întorc pe uscat.
M-am îmbarcat c-un troler de cărți,
Cu agenda plină de versuri, vise în loc de hărți.
Teroare în larg. Am stomacul de plumb.
De-atunci navighez precum Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb.
Forko Lumb, Cristofor Columb,
Cristofor Columb.
Ah, navighez, navighez,
Cu pluta dacă naufragiez.
Ah, Lumea Nouă o creez
Cu băștinașii cu care rezonez.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie inițială plină de frică, transformată într-o explorare a unei lumi noi, unde realitatea modernă se împletește cu elemente fantastice. Naratorul alege să continue călătoria, preferând libertatea pe mare în locul constrângerilor de pe uscat.
