Salut, sunt cineva.
Mă trezesc de dimineață și-mi tot spun ceva:
Ai fi oare tu acea dragoste-a mea?
Și n-or mai fi zile când nu ne vom mai știi
De astăzi ești a mea, te anunț ca să știi.
Te-am cunoscut într-o zi scăldată-n vară
Eram timizi, ce să zic? Era prima oară
Când ne priveam fără să mai spunem ceva
Atunci era timpu-l să-i spun: Salut, sunt cineva!.
Cineva ce te va-mbrățișa fără-ncetare
Cineva ce-ți va zâmbi fără vreo ezitare
Cineva ce va iubi fără niciun regret
Ascultă-mi inima, te vrea încet cu încet.
X2.
Încet cu încet.
Acum doi ani ne-am cunoscut din întâmplare
Eram timizi, ce să zic, nu-i de mirare
Când ne zâmbeam fără să mai șoptim ceva
Aș da orice să mai pot spune: „Tu ești dragostea mea!”.
Acum eu nu mai sunt și-ți cer să fii iubită
Să mai zâmbești cuiva măcar o clipă
Să ștergi agale lacrima ce tot mai cade
Iar eu în vise îți voi cere alinare.
Încă o dată să te-mbrățișez fără-ncetare
Încă o dată să-ți zâmbesc fără vreo ezitare
Încă o dată să-ți mai pot spune: „Eu te iubesc!”
Încă o dată să ne spunem: „Tu ești tot ce îmi doresc!”
X4
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentul întâlnirii și își exprimă dorința de a retrăi acele clipe, dar acceptă și necesitatea ca persoana iubită să meargă mai departe.