Mi-a-mpietrit și sufletul în fața ta
Chiar nu găsesc cuvinte să mai spun ce fac
Apari în umbra nopții
Ce rar îți mai văd ochii
Mi-a-mpietrit și inima în fața ta.
Altă ceartă, drumuri să despartă
Nicio punte între noi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi
Nici dragostea nu se mai ține de noi.
Au fost și zile bune în care ne găseam
Rupeam bucăți din mine, numai să te am
Atât de dureroase
Poveștile frumoase
Au fost și zile bune în care ne iubeam.
Altă ceartă, drumuri să despartă
Nicio punte între noi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi
Nici dragostea nu se mai ține de noi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi.
Și mă scufund sub apă, apă
Să nu te mai aud niciodată, dată
Nu poți țipa cât pot sta eu sub apă, apă
Amar, zâmbind și plin de nevoi
Nici dragostea nu se mai ține de noi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de a se îneca în emoții. Protagonistul se simte sufocat de amintiri și de incapacitatea de a depăși relația, căutând o formă de evadare în adâncul apelor.