Cerul se întunecă iar tu bați în retragere
Ai trecut prin multe-n locul inimii ai cratere
Faci greșeli și știi bine că nu-i prima abatere
Și te gândești dacă există vreo cale de-ntoarcere
Timpul e atât de trist și de trecător
Și trece nemilos ireversibil călător
Ți-ai dori să-ți crească aripi ca să poți pleca în zbor
Și să le tai în aer să te-ndrepți rapid spre sol
Dar n-ai aripi, ți-au fost tăiate când erai mic
Lista de dorințe arsă c-un singur chibrit
Poate părea absolut ciudat ceea ce zic
Dar e doar trecutul tău negru povestit
Dedesubtul oricărui standard al calității
Descrie fiecare clipă a realității
Trăită de tine așteptând în fața porții
Sperând la viața mai bună ca-n povestile cărții
Nu vei face nimic decât să-ți oferi sufletul morții
Fără păreri de rău spui că nu găsești sensu’ vieții
Nu mai are niciun sens venirea dimineții
Preferi noaptea pentru că noaptea-i mai liniștită
Până și cel mai mic zgomot acum te agită
Stai și-ți amintești erai elevu’ de elită
Acum pentru un trai prost prăjești burgeri la plită
Nu-ți mai trebuie, ai aruncat din casă orice umbrelă
Temperatura nopții inima-ți congelă
Te plimbi singur și părăsit pe lângă faleză
Parcă te uiți în jos mereu când mergi pe pasarelă
Strada este goală fără lumini și pustie
Poate într-o zi va fi mai bine, cine știe
Bei singur pe terasă, câinii latră-n prostie
Astea sunt nopțile tale de melancolie
Singur pe terasă, câinii latră-n prostie
Astea sunt nopțile tale de melancolie
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de tristețe și regret ale unei persoane care se simte pierdută și singură. Ea reflectă asupra trecutului, a pierderilor și a lipsei de speranță în viitor, găsind un refugiu temporar în nopțile liniștite, dar totuși pline de melancolie.