Libelullah – Lume Nebună

De-a lungul anilor am rămas singur și-s tot mai sigur c-o să mor așa,
deja e prea târziu, nu mai pot schimba ceva.
E păcat, păcat c-am ajuns să trăim într-o lume nebună,
ne dăm toți oameni dar din inimile noastre a rămas doar o fărâmă.

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimente de singurătate și deznădejde față de starea actuală a lumii. Naratorul se simte izolat și incapabil să schimbe ceva, regretând că a ajuns să trăiască într-o lume pe care o consideră nebună și lipsită de umanitate.

Lasă un comentariu