Libelullah – În Final Nici Măcar N-A Mai Contat

strofa 1:
Aici e vorba de evoluție sau de lipsa ei
Nu contează succesul avut sau neavut
Am obținut un câștig, fie că e sau nu în lei
De mai multă importanță-i să termin un lucru bun
Degeaba îți dorești avere când mintea vrea doar manele
Sunt obstacol pentru mulți, de-aia lângă mine-s puțini
Nu știu dacă aștepți un miracol sau banii de la vecini
Muzica mea-i oracol, prevestește belele
Dacă n-ai un drum în viață degeaba mergi unde ajungi?
O să dau cărțile pe față și o să-i supăr pe mulți
Eu nu îi sufăr, cu un rând de litere îi las desculți
O culegere de vise pentru cititorii culți
Banii-s mărunți, da mai mărunta-ți e ție compasiunea
N-o să-ți spun nimic, nu ești împăcat cu tine, e aiurea
Multe chestii de făcut, mai multe ocazii ratate
După toate astea poți diferenția un frate?

refren x2:
Degeaba m-am zbătut într-o lume făcută din defecte
Poți să-ți pui și ochelari, poți să aplici și efecte
Cu cât pui mai mult suflet, cu cât ești mai implicat
E de c****, că în final nici măcar n-a mai contat.

strofa 2:
Unii-s în continuă alergare într-o direcția greșită
Nu o simt în picioare c-au vederea orbită
Când vrei să faci ceva măreț îți trebuie stamină
Nu poți să ajungi mare crăpând în tine slănina
Apă sau gheață, rezultatu-i tot reflexie-i reflectare la trecut
Că de-atunci mult timp a trecut
Uneori întreb pe libelullah din prezent
Ai planuri de viitor, știi să nu te pierzi lent?
Vorbind de gânduri nerealiste specializate-n reviste
Imaginile-s blurate ca la aparate proaste
Cerurile-s înnorate de la dimineața-n noapte
Uneori simt că le-am făcut pe toate deși știu că nu se poate
Cu mine însumi o să creez un peisaj de vis
Ca să fac ce am zis am ajuns la un compromis
Compromis cu mine însumi, am băgat o alterație
Și am ajuns la o schimbare, o căldură primitoare.

refren x2:
Degeaba m-am zbătut într-o lume făcută din defecte
Poți să-ți pui și ochelari, poți să aplici și efecte
Cu cât pui mai mult suflet, cu cât ești mai implicat
E de c****, că în final nici măcar n-a mai contat.

strofa 3:
După ce mori o să te țină cineva minte?
Rezolvarea multor probleme e să nu-ți pese
Știi că ai destule da-ntrebările sunt mult mai multe
Așa că de ce să te chinui tot cu lucruri mărunte?
Finaluri incomplete, nopți petrecute bete
Știi că nu ești navetist dar te îneci în navete
Efortu nu-i suficient, lumea e doar o iluzie
Nu scapi de depresie c***e, ea scapă de tine
Eu nu sunt o legendă, eu sunt adevărul pur
Aș fi o legendă că nu sunt alții ca mine
Muzica ta-i un ateu, că n-are niciun Dumnezeu
Ce faci când cel mai bun moment din viața ta este sfârșitul?
O știi și tu, prietenii apropiați sunt de fapt dușmani
Minciuna-i o sabie cu dublu tăiș, emoțiile ne fac slabi
Tot ele ne fac și oameni, îți dai seama că
Viața ta-i greșită când n-ai ținte decât pe geacă.

refren x2:
Degeaba m-am zbătut într-o lume făcută din defecte
Poți să-ți pui și ochelari, poți să aplici și efecte
Cu cât pui mai mult suflet, cu cât ești mai implicat
E de c****, că în final nici măcar n-a mai contat.